luni, 6 noiembrie 2017

Invata sa mori, sa inveti sa traiesti!



Acest mesaj m-a impresionat pentru ca este foarte real si contine aceste cuvinte: "acum vad altfel lucrurile si vaduvia este o stare de fapt la care te poti adapta pentru a merge mai departe".

Vi-l impartasesc deoarece cei care nu au fost acolo si spun ca inteleg, nu au cum. Zilele trecute am avut o discutie intr-un context, care nu m-a surprins din nou si mi-a confirmat ca modul in care este vazuta o persoana care si-a pierdut partenera/partenerul este total gresit si uneori abuziv in societatea actuala.
Daca nu plange destul, nu sufera. Daca doreste un pahar de vin sau un pahar de bere (ocaziile pentru a face acest lucru intr-un an sunt aproape inexistente) nu sufera DESTUL.

Daca nu intelegi un om care si-a pierdut partenerul, macar nu emite rautati. Nu spune ca-l intelegi!!! Nu ai cum sa o faci, decat daca ai trait asta.


Oameni buni, ei nu au nevoie de "SFATURI", au nevoie sa fie "ASCULTATI" pentru ca sunt OAMENI
OBISNUITI, de la care aveti ce invata, care au invatat sa pretuiasca viata altfel, fara sa alerge dupa castiguri materiale si, care stiu sa renunte usor la lucruri pe care nu si le permit.

Acest mesaj este pentru cei care nu au ajuns inca alaturi de noi, o mica familie "Lumea celor indragostiti de un inger" , pentru cei  care nu au curajul sa infrunte rautatile inconstiente ale celor din jur.

Da pentru ca cei care emit rautati, nu o fac intotdeauna constient. Vreau sa cred ca o fac in necunostinta de cauza.

Mesajele de acest gen, ma motiveaza sa-i sustin si sa-i ghidez in continuare pe cei care mi-o cer si sa le fiu alaturi asa cum au nevoie, la momentele de cumpana.
"Durerea acelor zile mi-a sters din amintiri, dar intr-o zi cand am intrat pe facebook am vazut ca am multe mesaje primite de la un grup inchis .M-am speriat si am inchis facebook-ul. Erau multe , multe mesaje primite dupa o lunga tacere din partea celor din jur. Tin minte ca pe langa durerea pierderii sotului sufeream foarte mult si din cauza faptului ca cei dragi din jurul nostru taceau,nu ne vorbeau nu ne cautau. In perioada aceea ne simteam marginalizati din cauza faptului ca nu mai eram o familie intreaga.
Intr-o zi am inceput sa raspund ,sa scriu,sa dau like postarilor din grup. Simona era mereu prezenta si odata cand mi-a fost foarte greu mi-a scris si m-a imbratisat virtual. Acest gest a contat enorm pentru mine.Incet ,incet grupul a devenit un refugiu pentru mine,un loc unde ma incarcam energetic si puteam sa merg mai departe pentru ca aveam copii, grupul si serviciul.
Simona a fost omul potrivit din acel moment! Pentru asta o respect si ii multumesc pentru ca acum vad altfel lucrurile si vaduvia este o stare de fapt la care te poti adapta pentru a merge mai departe mai ales cand sunt copii. Ii multumesc si pentru faptul ca este mereu atenta cand este ziua membrilor grupului si in acelasi timp nu ii uita pe cei plecati pe ingerii nostri.
Simona esti un balsam pentru sufletele ranite si iti multumesc pentru asta!"
Multumesc om frumos, pentru mesaj! 
"Teroria ca teoria, dar practica ne omoara" se spune.
Haide-ti sa schimbam ceva in jur. Noi suntem schimbarea, aici si acum!

De mana cu doliul...



In fiecare zi, noi persoane indoliate, au nevoie de sprijinul celor din jur. Uneori acestora le este greu să-și exprime nevoia. In special nevoia de a fi ascultat.
Daca esti in aceasta situatie te vei regasi in cuvinte. Daca ai un coleg, un prieten, o ruda care e in doliu iti va fi de folos, sa intelegi prin ce trece si sa-i acorzi un sprijin, care-i foloseste cu adevarat.

Mai jos sunt cateva recomandari pentru tine cel care citesti si mai ales pentru a le împărtăși cu cei din jur:

M
• Asculta-ma.
• Permite- mi să vorbesc și sa plâng la fel de mult și cât de des am nevoie.
• Nu iti fie teamă să vorbesti despre persoana care a murit.
• Continuă să-mi oferi sprijin, nu te indepărta de mine.
• Fa-i oferta de a participa la un grup de supravietuitori (ex grupul nostru- mai multe detalii in privat).
• Scrie- mi mesaje / sună - mă, chiar dacă nu răspund.
• Fa-mi mici acte de bunătate - un comision, gateste cu sau pentru mine, fa-mi o vizita, mergi la medic cu mine.

M


În cazul în care o dată a existat un fel de ordine a zilelor tale, acum domnește haosul. Este greu să te menti echilibrat/ă pe cont propriu. Acorda-ți timp pentru a plânge, dar, de asemenea, ține ușa deschisă pentru sprijinul și bunăvoința altora care doresc să fie acolo pentru tine.




A cere ajutor e greu. Să prinzi curaj să împărtășesti acest lucru e si mai greu. Deci vă rog, faceti in asa fel, încât ceilalți să știe nu numai că doare, dar, de asemenea si că aveți nevoie de sprijinul lor. Si cel mai important e mai ales cum va doriti acel sprijin.
 


Persoane interesate