luni, 6 noiembrie 2017

Invata sa mori, sa inveti sa traiesti!



Acest mesaj m-a impresionat pentru ca este foarte real si contine aceste cuvinte: "acum vad altfel lucrurile si vaduvia este o stare de fapt la care te poti adapta pentru a merge mai departe".

Vi-l impartasesc deoarece cei care nu au fost acolo si spun ca inteleg, nu au cum. Zilele trecute am avut o discutie intr-un context, care nu m-a surprins din nou si mi-a confirmat ca modul in care este vazuta o persoana care si-a pierdut partenera/partenerul este total gresit si uneori abuziv in societatea actuala.
Daca nu plange destul, nu sufera. Daca doreste un pahar de vin sau un pahar de bere (ocaziile pentru a face acest lucru intr-un an sunt aproape inexistente) nu sufera DESTUL.

Daca nu intelegi un om care si-a pierdut partenerul, macar nu emite rautati. Nu spune ca-l intelegi!!! Nu ai cum sa o faci, decat daca ai trait asta.


Oameni buni, ei nu au nevoie de "SFATURI", au nevoie sa fie "ASCULTATI" pentru ca sunt OAMENI
OBISNUITI, de la care aveti ce invata, care au invatat sa pretuiasca viata altfel, fara sa alerge dupa castiguri materiale si, care stiu sa renunte usor la lucruri pe care nu si le permit.

Acest mesaj este pentru cei care nu au ajuns inca alaturi de noi, o mica familie "Lumea celor indragostiti de un inger" , pentru cei  care nu au curajul sa infrunte rautatile inconstiente ale celor din jur.

Da pentru ca cei care emit rautati, nu o fac intotdeauna constient. Vreau sa cred ca o fac in necunostinta de cauza.

Mesajele de acest gen, ma motiveaza sa-i sustin si sa-i ghidez in continuare pe cei care mi-o cer si sa le fiu alaturi asa cum au nevoie, la momentele de cumpana.
"Durerea acelor zile mi-a sters din amintiri, dar intr-o zi cand am intrat pe facebook am vazut ca am multe mesaje primite de la un grup inchis .M-am speriat si am inchis facebook-ul. Erau multe , multe mesaje primite dupa o lunga tacere din partea celor din jur. Tin minte ca pe langa durerea pierderii sotului sufeream foarte mult si din cauza faptului ca cei dragi din jurul nostru taceau,nu ne vorbeau nu ne cautau. In perioada aceea ne simteam marginalizati din cauza faptului ca nu mai eram o familie intreaga.
Intr-o zi am inceput sa raspund ,sa scriu,sa dau like postarilor din grup. Simona era mereu prezenta si odata cand mi-a fost foarte greu mi-a scris si m-a imbratisat virtual. Acest gest a contat enorm pentru mine.Incet ,incet grupul a devenit un refugiu pentru mine,un loc unde ma incarcam energetic si puteam sa merg mai departe pentru ca aveam copii, grupul si serviciul.
Simona a fost omul potrivit din acel moment! Pentru asta o respect si ii multumesc pentru ca acum vad altfel lucrurile si vaduvia este o stare de fapt la care te poti adapta pentru a merge mai departe mai ales cand sunt copii. Ii multumesc si pentru faptul ca este mereu atenta cand este ziua membrilor grupului si in acelasi timp nu ii uita pe cei plecati pe ingerii nostri.
Simona esti un balsam pentru sufletele ranite si iti multumesc pentru asta!"
Multumesc om frumos, pentru mesaj! 
"Teroria ca teoria, dar practica ne omoara" se spune.
Haide-ti sa schimbam ceva in jur. Noi suntem schimbarea, aici si acum!

De mana cu doliul...



In fiecare zi, noi persoane indoliate, au nevoie de sprijinul celor din jur. Uneori acestora le este greu să-și exprime nevoia. In special nevoia de a fi ascultat.
Daca esti in aceasta situatie te vei regasi in cuvinte. Daca ai un coleg, un prieten, o ruda care e in doliu iti va fi de folos, sa intelegi prin ce trece si sa-i acorzi un sprijin, care-i foloseste cu adevarat.

Mai jos sunt cateva recomandari pentru tine cel care citesti si mai ales pentru a le împărtăși cu cei din jur:

M
• Asculta-ma.
• Permite- mi să vorbesc și sa plâng la fel de mult și cât de des am nevoie.
• Nu iti fie teamă să vorbesti despre persoana care a murit.
• Continuă să-mi oferi sprijin, nu te indepărta de mine.
• Fa-i oferta de a participa la un grup de supravietuitori (ex grupul nostru- mai multe detalii in privat).
• Scrie- mi mesaje / sună - mă, chiar dacă nu răspund.
• Fa-mi mici acte de bunătate - un comision, gateste cu sau pentru mine, fa-mi o vizita, mergi la medic cu mine.

M


În cazul în care o dată a existat un fel de ordine a zilelor tale, acum domnește haosul. Este greu să te menti echilibrat/ă pe cont propriu. Acorda-ți timp pentru a plânge, dar, de asemenea, ține ușa deschisă pentru sprijinul și bunăvoința altora care doresc să fie acolo pentru tine.




A cere ajutor e greu. Să prinzi curaj să împărtășesti acest lucru e si mai greu. Deci vă rog, faceti in asa fel, încât ceilalți să știe nu numai că doare, dar, de asemenea si că aveți nevoie de sprijinul lor. Si cel mai important e mai ales cum va doriti acel sprijin.
 


sâmbătă, 15 iulie 2017

''Mno, ce ai invatat de aici?"



Sunt multe momente în viață, în care ești pus față în față cu tine.
Momente în care ești mandru sau nu de ceea ce ai trăit până în prezent.

Și pentru că mereu în copilărie primeam o întrebare ''mno, ce ai învățat de aici?", m-am bucurat să descopar acest articol despre familia Radulescu.

Și eu  "am învățat să mă bucur de tot și de toate..."
Tu ce ai invatat de la parintii tai?
"Ce ai învățat de la tatăl dumitale?
De la tata am învățat să mă bucur de tot și de toate; și de la mama, la fel. Sunt oameni care s-au bucurat… E ușor să îți amărăști sufletul, dar e bine să-ți cultivi această capacitate de a te bucura de lucrurile mici."Când te privești în oglindă, îți place ce vezi?
Poate nici măcar nu ai suficient curaj să faci asta...
Când ajungi să iubești omul pe care îl vezi în oglindă, ai ajuns să te iubești cu adevărat, să simți binecuvântarea din viața ta.Tu ce ai învățat în viață?

Iata interviul care mi-a bucurat sufletul:

http://recorder.ro/fiica-lui-dem-radulescu-tata-era-atat-de-iubit-ca-ieseam-la-plimbare-noaptea-ziua-era-asaltat-de-admiratori/

Momo ştia să asculte!


Ce caută fiecare om în viață?
Un om care să-l asculte. Nu neapărat să facă ce i se spune. Nu la acest mod de ascultare mă refer...Îmi vin in minte termeni... ascultare activă, ascultare pasivă...Ceea ce vreau să vă transmit e foarte simplu.
Pentru orice om e important să-i fie ascultat cu adevărat fiecare cuvânt...
”Ceea ce știa să facă micuța Momo ca nimeni altul era să asculte. Poate că unii cititori vor spune că așa ceva nu-i nimic deosebit, oricine știe să asculte.
Este însă o eroare. Numai foarte puţini oameni ştiu cu adevărat să asculte. Iar modul cum ştia Momo să asculte era cu totul fără seamăn.
Momo ştia să asculte astfel încât proştilor le treceau dintr-o dată prin minte idei foarte deştepte. Nu deoarece ea ar fi spus sau ar fi întrebat ceva care să-i sugereze celuilalt asemenea idei, nu, fetiţa şedea doar acolo şi asculta cu toată atenţia şi toată simpatia, privindu-l pe celălalt cu ochii ei mari, negri, iar el simţea cum dintr-odată iau naştere în el ideile despre care nu bănuise niciodată că ar zăcea în sinea sa.
Momo se pricepea să asculte astfel încât oamenii nehotărâţi şi nedumeriţi se lămureau dintr-odată foarte clar ştiind ce vor. Sau cei sfioşi se simţeau brusc nestingheriţi şi îndrăzneţi. Sau cei nenorociţi şi amărâţi deveneau voioşi şi plini de speranţe. Iar dacă cineva credea că şi-a greşit viaţa întru totul, că a fost lipsită de sens şi că el e unul printre milioane şi n-are nici o importanţă, putând fi înlocuit tot atât de lesne ca şi un vas spart ― ducându-se şi povestindu-i toate micuţei Momo, îşi dădea seama în mod misterios, încă în timp ce vorbea, că se înşelase amarnic, că printre toţi oamenii el era unic, exact aşa cum era, şi că tocmai de aceea era important pentru întreaga lume, în felul său special.
Într-un asemenea fel ştia Momo să asculte!”
Tu ești ascultat? Tu știi să asculti?
Tu stii să te asculți pe tine? Știi să-ți asculți inima? Știi să-ți asculți mintea? Sunt ele în acord deplin?
Sunt aici. Și te ascult, om frumos!

Ziua de astăzi






In fiecare dimineata esti creditat cu 86.400 de dolari


Imaginează-ți că ar exista o bancă
Care să te crediteze în fiecare dimineața cu exact 86.400 de dolari.
Nu există sold de la o zi la alta.
În fiecare seară banca îți va retrage banii ce ți-ar mai rămâne în cont.
Ce ai face atunci?
Retragi tu banii înainte, bineînțeles.
Fiecare dintre noi are o asemenea bancă.
Ea se numește TIMP.
În fiecare dimineața ești creditat cu 86.400 de secunde.
În fiecare seară consideră a fi pierdută fiecare secundă
Pe care nu ai investit-o pentru o cauză dreaptă.
Nu există sold, nu se reportează nimic.
În fiecare zi se deschide un nou cont pentru tine.
În fiecare noapte se ard depozitele necheltuite de tine în acea zi și pierderea este a ta.
Nu există cale de întoarcere.
Nu poți să trăiești viitorul în avans.
Fiecare dintre noi trăiește cu depozitele zilei respective.
Investește cât mai înțelept în sănătate, fericire și succes!
Timpul nu stă in loc pentru nimeni.
Exploatează la maximum ziua de astăzi.
Prețuiește fiecare moment al zilei.
Şi amintește-ți că timpul nu așteaptă pe nimeni.
Ziua de ieri este istorie.
Ziua de mâine este mister.
Ziua de astăzi este un dar.
Bucură-te de ea pentru că este cel mai prețios dar.
Sciitor Anonim.

duminică, 9 iulie 2017

Nu există NU POT, ci doar NU VREAU!!!


Ce este iertarea?

Tu ce faci când nu poți ierta?
Cu siguranță ai iertat multe în viață, însă pot exista și lucruri peste care ai trecut mai greu, lucruri pe care le ai încă în mintea ta. Lucruri care te pot face uneori să te întorci în trecut, să te macine în prezent fără a fi măcar constient de asta.

Răspunsul  găsit în Biblie: Iertarea este actul prin care trecem cu vederea greșeala cuiva. În Biblie, cuvântul grecesc tradus prin „iertare” înseamnă literalmente „a renunța”.

The Shack este un film care te învață să ierți. Filmul este o călătorie spirituală a unui tată, care a suferit o tragedie în familie. In pragul depresiei, își pune la îndoială  cele mai adânci convingeri ale sale și se confruntă cu o criză a credinței. Primește o scrisoare misterioasă, îndemnându-l să meargă la o baraca abandonată, care are legătură cu dispariția fiicei sale . În acest loc, descoperă adevăruri importante, care vor transforma înțelegerea tragediei sale și îi vor schimba viața pentru totdeauna.

 "Călătoria spirituală a lui Mack reprezintă o reîntoarcere către sine, o retransformare în care integrarea traumei îi reconfigurează și reactualizează întreaga existență."


"După răpirea și presupusa moarte a celei mai tinere fiice a lui Mack Phillips primește o scrisoare și are suspiciunea că e de la Dumnezeu care îi cere să se întoarcă in The Shack, unde fica lui ar fi fost ucisă. După ce o contemplă, își părăsește casa pentru a merge la The Shack pentru prima dată de la pierderea ficei lui și întâmpină ceea ce își va schimba viața pentru totdeauna."
Poate simți că Dumnezeu te-a parasit, că oamenii sunt rai si nu te poți baza pe nimeni, că nu e nimeni acolo pentru tine...

The Shack este un film interesant prin mesajele pe care le transmite și mai ales pentru invitația la meditația despre sine.A te cunoaște, a nu te judeca și a nu judeca, a ierta, sunt pași importanți pe care îi poți face pentru  a-ți redescoperi copilul interior si a-l lăsa să se joace din nou.

A ierta,  are un alt înțeles și da...

O vorbă care mi-a fost dragă mereu, și pe care o repet de câte ori e nevoie, transpusă în acest film în fapte:

Nu există NU POT, ci doar NU VREAU!!!

miercuri, 5 aprilie 2017

Privesc



Privesc cu drag nemarginirea
Ce ma-nconjoara-n vis etern,
Si glasuri vii,
Trezesc uimirea,
Copilului ce-l port in piept

Privesc cu drag si incantare,
lumina calda-n asfintit,
si pasul tau
Care apare,
Ca in firescul inceput

Privesc ciresii albi in floare,
si ma imbat cu a lor parfum,
zaresc o pasare
In zare,
si zborul ei spre infinit

Privesc iubirea,
Ma cuprinde si sufletul e implinit,
De dor, de drag,
De incantare,
De dans in doi nemarginit.

Privesc cum trupuri se inalta,
Cu maretie spre inalt,
Si tot ce este viu,
In viata,
Traiesc, iubesc, visez si ... rad...

Priveste cu recunostinta,
Viata ce o ai in dar,
Caci totul este 
Cu credinta,
Si este Azi, Aici, Acum

Priveste-n tine,
Ca-n oglinda,
Si tot ce e necunoscut,
Esti Tu cu Tine,
Inc-o data,
In drumul tau spre absolut!

Priveste-n templul tau, minune!
Cu ochii tai frumosi si mari,
Si-atunci faptura iti raspunde,
RECUNOSTINTA...
Dar din dar...

#recunostinta

miercuri, 25 ianuarie 2017

Lista mea de carti- 2017- #52Carti2017




Pentru ca...

Pentru ca  vreau sa va spun La multi ani!
Pentru ca iubesc de cand ma stiu cartile!
Pentru ca imi doresc sa va impartasesc lista mea de prioritati pentru 2017 
Pentru ca imi doresc sa stiu care sunt  gandurile voastre pentru 2017
Pentru ca imi doresc sa stiu ce obiective aveti in 2017

E o lista deschisa cu carti, pe care imi doresc sa le citesc in acest an.
  • Alina Albert, O Calatorie Dincolo de moarte
  • Marie Kondo, Magia Ordinii
  • Jonathan Haidt, Teoria Fericirii
  • Paul Schele, Fotocitirea
  • Hedi Hoka, Iubesc sa fiu femeie
  • Bertrand Russell, In cautarea fericirii
  • Anthony de Mello-CONŞTIENȚA- Capcanele şi şansele realităţii
  • Anthony de Mello- Intelepciune la minut
  • Hrisostom Filipescu, Putine cuvinte, multa iubire
  • Hrisostom Filipescu, Putine lacrimi, multa bucurie
  • Hrisostom Filipescu, Asculta, Priveste, Atinge
  • Agnes Martin Lugand, Oamenii fericiți citesc și beau cafea,
  • Richard Bandler, Fa-ti viata exact cum vrei tu!
  • Ghidul lui Richard Bandler pentru transformare
  • Brian Tracy, Începe cu ce nu-ți place/ Eat that frog
  • Brian Tracy, Realizarea telurilor
  • Anita Moorjani, Am murit și m-am descoperit pe mine însămi
  • Brene Brown, Curajul de a fi vulnerabil
  • David R. Hawkins, Dizolvarea Egoului, Realizarea sinelui
  • David R. Hawkins, Putere versus forta
  • David R. Hawkins, Ochiul sinelui
  • Alain Cardon, Coaching
  • Jacques Salome, Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege
  • Jamie McGuirre, Fericirea începe azi
  • Norman Vincent Peale, Forta gandirii pozitive
  • Agnes Martin Lugand, Viața e ușoară, nu-ți face griji
  • Ana Maxted, Am scăpat de griji
  • Octavian Pantis , Musai list
  • Bradlley Nelson, Codul emotiilor
  • Jeff Keller, Atitudinea este totul
  • Lise Bourbeau, ASCULTA, MANÂNCA- INCETEAZA SA TE MAI CONTROLEZi
  • Lise Bourbeau, ASCULTÃ-TI CORPUL PRIETENUL TÃU CEL MAI BUN
  • Lise Bourbeau, CELE CINCI RĂNI CARE NE ÎMPIEDICĂ SĂ FIM NOI ÎNSINE
  • Lise Bourbeau, Corpul tau iti spune iubeste-te
  • Richard Rudd, Cheile genelor
  • Dale Carnegie, Cum sa vorbesti in public
  • Dale Carnegie, Arta de a reuși în viață
  • Milton Cameron, Arta de a-l asculta pe celalalt
  • Dr. J. Gray Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus
  • Osho, Destin, libertate, suflet
  • Osho, Viața este aici și acum
  • Jack Canfield, Supă de pui pentru suflet
  • Ross Cambell, Gary Chapman, Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor
  • T. Harv Eker, Secretul minții de milionar
  • Robert T. Kiosaki, Tată bogat, tată sărac
  • Tudor Chirilă, Exerciții de echilibru
  • Khaled Kosseini, Splendida cetate a celor 100 de sori
  • Adi Hădean, 24 cm
  • Jacqueline Monsigny, FLORIS, MON AMOUR
  • Jojo Moyes, După ce te-am pierdut
  • Jojo Moyes, Ultima scrisoare de dragoste
  • John Fowles, Magicianul

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Ce faci cand esti singur/a de Sarbatori?



Ce faci cand se apropie sarbatorile si toata lumea in jur e fericita? Cand atmosfera de veselie a celor din jur pe tine te apasa...esti aproape de depresie datorita situatiei din viata ta. Crezi ca esti doar tu in situatia asta... si nu stii cum sa iesi. Parca pe zi ce trece te afunzi mai tare fara sa faci nimic. Te cuprinde o amorteala poate sau ...plansul. Astepti ceva ce nu mai vine...
Cu toții avem la un moment dat dureri: de cap, de dinți, de burtă, ori de mâini sau picioare ... Luăm o pastilă și așteptăm să ne treacă ... și trece într-un final ... Dar când te doare sufletul de simți că mori, ce poți să iei?
Doamne, și cât de tare doare sufletul uneori !
Nimeni nu s-a gândit vreodată să inventeze un medicament și pentru suflet, așa că , atunci când ne lovește această durere nu prea avem ce face decât să ne ținem bine pe picioare așteptând să treacă de la sine ...  sau trimite-mi un mesaj si vei gasi un umar, in clipa grea.

"Niciodată să nu renunţaţi la speranţă! Întotdeauna ceea ce dăruieşti se întoarce: dăruieşti echilibru, primeşti echilibru, dăruieşti zâmbete, primeşti zâmbete, dăruieşti iubire, primeşti iubire"
Scrie unui prieten...acum!


joi, 1 decembrie 2016

Moșul chiar există!



Când ninge-afară câte-un fulg,
Privește și visează,
Cum ești Tu iară micul prunc,
Cu ghetele-n zapadă
Ce- așteaptă moșu-nzăpezit,
S-ajungă-n fapt de seară.
E doar un gand și o poveste,
Precum a fost și nu mai este,
Dar tot ce-n suflet, e păstrat ascuns,
Iți dă o siguranță-n plus,
Că-ci tu copilul care-ai fost,
Ești viu si MOȘUL chiar există!
Crede in El, crede in tine,
Și-n clipa asta, azi, cu mine,
Zambește că s-a întâmplat,
Nu plânge că s-a terminat!
Viața este azi, aici, acum...
Deci:- Hai, pornim din nou la drum! Căci vine Moșul plin de daruri, Dorințe, vise împlinite, Cu soare în suflet, sănătate, Belșug și spor s-aveți în toate!

sursa video- Macy's








miercuri, 26 octombrie 2016

Despre pierderea unei persoane dragi!



                                                                                  

Daca ar fi sa vorbesc despre pierdere, nu as stii cu ce sa incep, ar fi multe de spus.  M-am gandit de multe ori care moment a fost cel mai greu...Cu cat ma gandesc mai mult, mi-e greu sa aleg... Cel mai greu mi-a fost sa merg acasa si sa le dau vestea copiilor ca nu mai au tata. Ma simteam neputincioasa si vinovata pentru ca nu am fost capabila sa-l salvez...Ca incurajare pentru cei aflati la inceput, cu cat trece timpul nu este mai usor, insa trecand peste toate provocarile care apar, inveti sa traiesti cu ele, accepti ca "ai un inger acolo sus" care te pazeste si iti poarta de grija.

Cand scriu un omagiu ma gandesc la libertatea lui, acolo sus, la frumusetea sufletului plecat chiar daca nu l-am cunoscut.
Cand cunosti ingerul plecat, ai vrea poate sa scrii totul...insa de multe ori...cuvintele sunt prea putine.
Ei vor ramane mereu aproape sufletului meu. Iar atunci cand ma gandesc la ei, ma gandesc ca sunt impreuna cu ingerul meu si povestesc, glumesc depanand amintiri, la fel cum facem noi aici...

Vesnica pomenire!

Sunt multe provocari in noul drum. Chiar daca este greu le vei trece. vei gasi ersoane care sa te sprijine. Important e sa ai incredere in tine.
Mai jos este un fragment gasit pe internet cu cateva recomandari:


Este greu de spus ce este mai rau: socul mortii, pierderea rapida sau durerea disperata de a te aduna si sa mergi mai departe.

Dureros este si faptul ca indiferent ce spui sau faci durerea nu poate scadea in intensitate. Pur si simplu nimic nu te poate ajuta.

Iata 20 lucruri pe care ar trebui sa le stii despre doliu.

1. Niciodata nu vei trece peste pierderea suferita. O absorbi si iti poate schimba modul in care percepi viata.

2. Vei descoperi in tine o dragoste mult mai adanca decat iti puteai imaginea.

3. Niciodata sa nu regreti modul in care iubesti. Dragostea este intotdeauna valoroasa.

4. Oamenii pot spune lucruri prostesti, care sa raneasca. Nu o lua niciodata personal. Ei doar incearca sa ajute.

5. Nu exista intotdeauna un motiv pentru moartea cuiva. Uneori, lucrurile se intampla pentru ca trebuie sa se intample.

6.Este normal sa experimentezi izbucniri emotionale puternice. Fii constient de ele si lasa-le sa se manifeste.

7.Nu exista lucruri normale atunci cand vorbim de doliu. Ai rabdare cu tine si trateaza-te cu compasiune.

8.Oamenii isi arata adevaratele lor fete. Atunci cand timpurile sunt grele oamenii isi dezvaluie firile lor reale.

9.Niciodata nu vei mai fi la fel.

10.Nu exista un timp anume destinat doliului.

11.Pierderea unei persoane dragi iti reaminteste ceea ce conteaza cu adevarat in viata. Nu pierde aceasta perspectiva.

12.Experimentarea unei pierderi mari este o oportunitate de a renunta la ego si de a trai lasandu-te ghidat de inima.

13.Ignorarea durerii nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Nu amana procesul. Lasa sentimentele sa se manifeste.

14.Viata ta a fost mai bogata si mai minunata datorita dragostei pe care ai experimentat-o.

15.Sfarsitul nu inseamna decat un nou inceput.

Sursa:sfatulparintilor.ro

Cu zâmbetul pe buze


Am inceput sa scriu acest articol inspirata de un mesaj care m-a surprins. Multumesc suflet frumos!
„Salut Simona,
eu te vad ca pe o femeie foarte puternica si determinata, poate ai putea sa scrii despre cum iti gasesti resursele interioare mai ales ca esti mai tot timpul cu zambetul pe buze ceea ce e inspirational si esti un model extraordinar pt copiii tai si pt cei din jur. Prin propriul exemplu ii influentezi atat starea lor cat si curajul de a merge mai departe
Ceea ce pot sa iti zic, ca in tot acest timp de cand ne cunoastem nici macar o data nu te-am auzit plangand/văietându-te sau chestii de genul, pe care de obicei le fac parintii (cu cat e de greu, cu cat de nedreapta e lumea, ca pe nimeni nu intereseaza nimic, ca in tara asta… etc etc etc) iar prin prisma acest fapt mi se pare genial ca esti parinte, pt ca esti unul dintre acei putini ce ii inspira pe proprii copii”
Da, am invatat ca nu ma ajuta sa ma plang, ca lumea in cel mai bun caz râde nu te ajuta. Întelepciunea asta vine cu varsta si experiența de viață, care iți dau recunoștință pt tot ce ai AICI și ACUM.
Cum ar fi pentru tine părintele care citește acum să nu te mai plângi…și mă întreb… Te ajută la ceva să te plângi? Te-ai întrebat ce gândește copilul tău despre tine? Te-ai întrebat ce simte?
Oare se simte în siguranță?
Oricâte greutăți ai avea tu ca și adult ai o responsabilitate. Una foarte mare. Ai făcut un copil din dragoste, pentru că l-ai dorit și el are nevoie de susținerea și ghidarea ta.
Nu are nevoie de supra protecție și sufocare cu exces de iubire. Daca îți iubești copilul cu adevărat îî oferi ghidare și siguranță. Siguranța ca visele lui sunt posibile și ca e nevoie de muncă și dedicare din partea lui pentru a le atinge.
Ce mai poți să faci ca părinte? Să-l ajuți să-și descopere pasiunile, vocația și poate chiar misiunea în viață cât mai devreme.Nu-l compara cu alți copii, pentru că e UNIC. Nu-l ridica în slăvi pentru ca e UNIC, căderea poate fi dureroasă.
Crește un copil responsabil, care poate face lumea în care trăim mai bună.
Cum poți face asta? Asumă-te ca și adult, asuma-te ca și părinte.
Asigura-te ca ești un mic instrument in orchestra universului care face lumea să cânte.

joi, 26 mai 2016

Crezul optimistului




Cu credință în tine totul e posibil... Când nu mai ai incredere in tine...totul pare pe dos.
Mi-am spus mereu: " E destul să vrei să poți!"
Voi ce spuneți? Ce faceți când vă e greu? Când simțiți apăsarea grijilor si a dorului și a durerii în suflet...vă lăsați copleșiti? Iată cîteva idei care să vă redea optimismul si încrederea în voi

“Promite-ți
Să fii atât de puternic(ă) încât nimic să nu-ți tulbure pacea sufletului.
Să vorbești cu toți cei pe care îi întâlnești despre sănătate, fericire și prosperitate.
Să faci astfel încât toți prietenii tăi să simtă că este ceva în ei, deosebit de valoros.
Să privești la partea însorită a lucrurilor și să faci ca optimismul tău să devină realitate.
Să gândești numai ce e mai bun, să lucrezi numai pentru ce este cel mai bine, și să te aștepți ca cele mai bune lucruri să se întâmple.
Să te entuziasmezi de succesul celorlalți așa cum te bucuri de succesul tău personal.
Să uiți greșelile trecutului și să te grăbești spre realizări mai mari, în viitor.
Să porți cu tine bucuria tot timpul, și să oferi fiecărei ființe vii un zâmbet.
Să folosești atâta timp pentru propria creștere și progres, încât să nu ai timp de a-i critica pe ceilalți.
Să fii prea mare pentru a te îngrijora, prea nobil pentru a te mânia, prea puternic pentru a te înfricoșa și prea fericit pentru a permite prezența necazurilor.
Să gândești bine despre tine însuți, și să proclami acest lucru nu prin cuvinte răsunătoare, ci prin fapte mari.
Să trăiești cu credința că întreaga lume este de partea ta atâta timp cât ai credința adevărată în binele cel mai înalt, care se află în tine.”
                                                                                                   Christian D. Larson

joi, 21 aprilie 2016

Povestea Îngerului păzitor


"Uşa se deschide şi în cameră intră un bărbat înalt, cu ochi pătrunzători şi chip plăcut, chip peste care, însă, s-a așternut oboseala survenită în urma orelor istovitoare de la locul de muncă.
Frumoasa sa soție pregătea cina de seară în curata şi micuța bucătărioară, în timp ce bărbatul se odihnea, recăpătându-şi astfel puţină odihnă; somnul nu se lasă aşteptat.
A trecut o oră de când adormise când, o frumuseţe de copil în vârstă de cinci ani cu ochişori angelici în care dansa o sclipire sublimă şi cu un zâmbet dulce şi suav pe care numai o fiinţă inocentă îl poate avea, intră grăbit în cameră, strigând cu putere:
– Tăticule, tăticule!
Abia dezmeticindu-se, bărbatul îşi priveşte copilaşul vesel şi emoţionat, rostind cu greutate din cauza trezirii bruşte:
– Ce s-a întâmplat, voinicule?
Emoția care îi încerca sufletul curat îl împiedică să dea un răspuns imediat.
– Tăticule… tăticule…
Clipeşte de două ori şi, după ce trage aer în piept, îşi continuă ideea.
– Am văzut un înger.
Tatăl zâmbeşte duios, privindu-l cu iubire.
– Vrei să zici că ai visat un înger.
– Nu, nu… am văzut un înger! Sunt sigur. Când m-am trezit, l-am văzut lângă patul meu; era atât de frumos, iar haina parcă îi era ţesută cu fire din raze de soare. Zâmbetul lui era minunat, iar ochii exprimau o iubire uite atât de mare.
Copilaşul îşi întinde cât poate de tare braţele micuţe, încercând să arate măreţia iubirii pe care o citise în ochii angelici. Am încercat să îl ating, dar a făcut un pas în spate şi mi-a făcut cu mâna aşa cum îmi faci tu sau mama când nu am voie să fac ceva.
“Ce imaginaţie bogată are copilul meu. Nu ar trebui să îl mai las să se uite la desene atât de mult timp.”
– Vino, ştrengarule. Te duc în cameră.
Îl ridică în braţe şi îi sărută obrăjorul alb. Băiețelul credea că tăticul lui vrea să vadă îngerul şi se grăbeşte să îi zică:
– Tăticule, nu vei vedea îngerul.
– Nu? De ce?
– Pentru că a dispărut. Şi-a deschis aripile şi după aceea nu l-am mai văzut.
Ajung în pragul uşii. În cameră era destul de întuneric, doar slaba lumină a felinarului din faţa ferestrei conferindu-i camerei o palidă strălucire.
Bărbatului îi vine în minte gândul să aprindă lumina, dar nu ascultă de el şi, prin întuneric, îşi pune copilaşul în pat.
– Dormi, băiatul meu. În curând va fi gata cina, iar tu trebuie să fii odihnit pentru că, după masă, ne vom juca aşa cum îţi place ţie.
– Bine, tăticule.
După ce îi mângâie chipul micuţ şi frumos, tatăl se îndreaptă spre uşă dar, fiind întuneric, nu observă jucăria ce se odihnea pe covor şi, călcând pe ea, o durere ascuţită îl cuprinde.
,,Ah, trebuia să-mi ascult gândul”.
Şchiopătând, ajunge în cameră; întinzându-se pe pat, se gândeşte la cuvintele spuse de fiul lui.
“Hm… a văzut un înger. Cu timpul va uita de acest vis.”
În interiorul lui parcă aude cum cineva îi şopteşte: “nu a fost un vis.”
“Doar n-a văzut îngerul aievea. Nu există îngeri.”
Îndată îi vine în minte un răspuns:
– Când erai copil, credeai în îngeri.
Bărbatul îşi scutură capul, încercând să scape de gândurile sale. Nu ştia de ce i-a venit acest gând în minte… avea impresia că cineva îi şoptea la ureche aceste cuvinte.
Dacă ar fi putut vedea cu ochii sufletului…
Se ridică şi, încercând să îşi găsească o ocupaţie pentru a nu mai fi singur cu gândurile sale, răsfoieşte nişte dosare. Găseşte un dosar vechi care îi atrage îndată atenţia. Deschizându-l, cade pe covor o scrisoare.
Bărbatul râde încet, recunoscându-şi scrisul. În urmă cu mulţi ani, pe când era un băieţel năzdravan, i-a scris o scrisoare îngerului păzitor, cuvinte pe care acum le-a regăsit.
Ridicând scrisoarea, începe să citească:
“Îngerului meu păzitor,
Îngeraşule, azi nu am reuşit să îţi simt prezenţa lângă mine, aşa cum o simţeam până acum. Ştiu că eşti ocupat să mă păzeşti, dar tare mult mi-aş dori să te simt aproape mereu. Mi-ar plăcea să îmi vorbeşti mai des prin gânduri, iar eu să te ascult cu mai multă atenţie, nu cum am făcut zilele trecute când mi-aş şoptit să fiu cuminte, dar nu am fost, iar acum sunt pedepsit. Cred că te-am supărat… ieri am întrebat-o pe mama dacă ascultă de îngerul ei păzitor şi a râs. Oare de ce a râs?
Nu ştiu unde să trimit această scrisoare, dar o voi lăsa lângă icoana aceea frumoasă cu un înger păzitor care are grijă de o fetiţă şi sunt sigur că o vei citi. Iartă-mă pentru că te-am supărat şi, te rog, nu mă părăsi niciodată.”
Lacrimi calde cad pe obrazul aspru iar sufletul a fost cuprins de o duioşie pe care nu o mai simţise de mult timp. Îl impresiona inocenţa pe care a avut-o, îl impresiona puternic dragostea pentru îngerul păzitor care se pierduse de-a lungul anilor, odată cu maturizarea. Plângea în timp ce citea acele cuvinte, plângea pentru curăţia sufletului după care acum tânjea, plângea pentru ceea ce a fost cândva, dar, deodată, inima îi tresare… simţea din nou o prezenţă cunoscută şi dragă pe care crezuse că a pierdut-o definitiv, dar acum a regăsit-o.
– Ai venit, te simt aproape de mine. Rosti, înduioşat şi cu cutremur.
Îngerul păzitor era lângă el, atingându-l pe umăr şi privindu-l fericit. Tatăl nu îl vedea, dar inima lui simțea că acea prezența era îngerul său iubit.
“Mereu am fost lângă tine, doar că ai uitat să îţi asculți inima” îi şopteşte blândul înger."
Sursa: mihaelagligan.wordpress

Persoane interesate

Andrei

inca un vis implinit