joi, 26 mai 2016

Crezul optimistului




Cu credință în tine totul e posibil... Când nu mai ai incredere in tine...totul pare pe dos.
Mi-am spus mereu: " E destul să vrei să poți!"
Voi ce spuneți? Ce faceți când vă e greu? Când simțiți apăsarea grijilor si a dorului și a durerii în suflet...vă lăsați copleșiti? Iată cîteva idei care să vă redea optimismul si încrederea în voi

“Promite-ți
Să fii atât de puternic(ă) încât nimic să nu-ți tulbure pacea sufletului.
Să vorbești cu toți cei pe care îi întâlnești despre sănătate, fericire și prosperitate.
Să faci astfel încât toți prietenii tăi să simtă că este ceva în ei, deosebit de valoros.
Să privești la partea însorită a lucrurilor și să faci ca optimismul tău să devină realitate.
Să gândești numai ce e mai bun, să lucrezi numai pentru ce este cel mai bine, și să te aștepți ca cele mai bune lucruri să se întâmple.
Să te entuziasmezi de succesul celorlalți așa cum te bucuri de succesul tău personal.
Să uiți greșelile trecutului și să te grăbești spre realizări mai mari, în viitor.
Să porți cu tine bucuria tot timpul, și să oferi fiecărei ființe vii un zâmbet.
Să folosești atâta timp pentru propria creștere și progres, încât să nu ai timp de a-i critica pe ceilalți.
Să fii prea mare pentru a te îngrijora, prea nobil pentru a te mânia, prea puternic pentru a te înfricoșa și prea fericit pentru a permite prezența necazurilor.
Să gândești bine despre tine însuți, și să proclami acest lucru nu prin cuvinte răsunătoare, ci prin fapte mari.
Să trăiești cu credința că întreaga lume este de partea ta atâta timp cât ai credința adevărată în binele cel mai înalt, care se află în tine.”
                                                                                                   Christian D. Larson

joi, 21 aprilie 2016

Povestea Îngerului păzitor


"Uşa se deschide şi în cameră intră un bărbat înalt, cu ochi pătrunzători şi chip plăcut, chip peste care, însă, s-a așternut oboseala survenită în urma orelor istovitoare de la locul de muncă.
Frumoasa sa soție pregătea cina de seară în curata şi micuța bucătărioară, în timp ce bărbatul se odihnea, recăpătându-şi astfel puţină odihnă; somnul nu se lasă aşteptat.
A trecut o oră de când adormise când, o frumuseţe de copil în vârstă de cinci ani cu ochişori angelici în care dansa o sclipire sublimă şi cu un zâmbet dulce şi suav pe care numai o fiinţă inocentă îl poate avea, intră grăbit în cameră, strigând cu putere:
– Tăticule, tăticule!
Abia dezmeticindu-se, bărbatul îşi priveşte copilaşul vesel şi emoţionat, rostind cu greutate din cauza trezirii bruşte:
– Ce s-a întâmplat, voinicule?
Emoția care îi încerca sufletul curat îl împiedică să dea un răspuns imediat.
– Tăticule… tăticule…
Clipeşte de două ori şi, după ce trage aer în piept, îşi continuă ideea.
– Am văzut un înger.
Tatăl zâmbeşte duios, privindu-l cu iubire.
– Vrei să zici că ai visat un înger.
– Nu, nu… am văzut un înger! Sunt sigur. Când m-am trezit, l-am văzut lângă patul meu; era atât de frumos, iar haina parcă îi era ţesută cu fire din raze de soare. Zâmbetul lui era minunat, iar ochii exprimau o iubire uite atât de mare.
Copilaşul îşi întinde cât poate de tare braţele micuţe, încercând să arate măreţia iubirii pe care o citise în ochii angelici. Am încercat să îl ating, dar a făcut un pas în spate şi mi-a făcut cu mâna aşa cum îmi faci tu sau mama când nu am voie să fac ceva.
“Ce imaginaţie bogată are copilul meu. Nu ar trebui să îl mai las să se uite la desene atât de mult timp.”
– Vino, ştrengarule. Te duc în cameră.
Îl ridică în braţe şi îi sărută obrăjorul alb. Băiețelul credea că tăticul lui vrea să vadă îngerul şi se grăbeşte să îi zică:
– Tăticule, nu vei vedea îngerul.
– Nu? De ce?
– Pentru că a dispărut. Şi-a deschis aripile şi după aceea nu l-am mai văzut.
Ajung în pragul uşii. În cameră era destul de întuneric, doar slaba lumină a felinarului din faţa ferestrei conferindu-i camerei o palidă strălucire.
Bărbatului îi vine în minte gândul să aprindă lumina, dar nu ascultă de el şi, prin întuneric, îşi pune copilaşul în pat.
– Dormi, băiatul meu. În curând va fi gata cina, iar tu trebuie să fii odihnit pentru că, după masă, ne vom juca aşa cum îţi place ţie.
– Bine, tăticule.
După ce îi mângâie chipul micuţ şi frumos, tatăl se îndreaptă spre uşă dar, fiind întuneric, nu observă jucăria ce se odihnea pe covor şi, călcând pe ea, o durere ascuţită îl cuprinde.
,,Ah, trebuia să-mi ascult gândul”.
Şchiopătând, ajunge în cameră; întinzându-se pe pat, se gândeşte la cuvintele spuse de fiul lui.
“Hm… a văzut un înger. Cu timpul va uita de acest vis.”
În interiorul lui parcă aude cum cineva îi şopteşte: “nu a fost un vis.”
“Doar n-a văzut îngerul aievea. Nu există îngeri.”
Îndată îi vine în minte un răspuns:
– Când erai copil, credeai în îngeri.
Bărbatul îşi scutură capul, încercând să scape de gândurile sale. Nu ştia de ce i-a venit acest gând în minte… avea impresia că cineva îi şoptea la ureche aceste cuvinte.
Dacă ar fi putut vedea cu ochii sufletului…
Se ridică şi, încercând să îşi găsească o ocupaţie pentru a nu mai fi singur cu gândurile sale, răsfoieşte nişte dosare. Găseşte un dosar vechi care îi atrage îndată atenţia. Deschizându-l, cade pe covor o scrisoare.
Bărbatul râde încet, recunoscându-şi scrisul. În urmă cu mulţi ani, pe când era un băieţel năzdravan, i-a scris o scrisoare îngerului păzitor, cuvinte pe care acum le-a regăsit.
Ridicând scrisoarea, începe să citească:
“Îngerului meu păzitor,
Îngeraşule, azi nu am reuşit să îţi simt prezenţa lângă mine, aşa cum o simţeam până acum. Ştiu că eşti ocupat să mă păzeşti, dar tare mult mi-aş dori să te simt aproape mereu. Mi-ar plăcea să îmi vorbeşti mai des prin gânduri, iar eu să te ascult cu mai multă atenţie, nu cum am făcut zilele trecute când mi-aş şoptit să fiu cuminte, dar nu am fost, iar acum sunt pedepsit. Cred că te-am supărat… ieri am întrebat-o pe mama dacă ascultă de îngerul ei păzitor şi a râs. Oare de ce a râs?
Nu ştiu unde să trimit această scrisoare, dar o voi lăsa lângă icoana aceea frumoasă cu un înger păzitor care are grijă de o fetiţă şi sunt sigur că o vei citi. Iartă-mă pentru că te-am supărat şi, te rog, nu mă părăsi niciodată.”
Lacrimi calde cad pe obrazul aspru iar sufletul a fost cuprins de o duioşie pe care nu o mai simţise de mult timp. Îl impresiona inocenţa pe care a avut-o, îl impresiona puternic dragostea pentru îngerul păzitor care se pierduse de-a lungul anilor, odată cu maturizarea. Plângea în timp ce citea acele cuvinte, plângea pentru curăţia sufletului după care acum tânjea, plângea pentru ceea ce a fost cândva, dar, deodată, inima îi tresare… simţea din nou o prezenţă cunoscută şi dragă pe care crezuse că a pierdut-o definitiv, dar acum a regăsit-o.
– Ai venit, te simt aproape de mine. Rosti, înduioşat şi cu cutremur.
Îngerul păzitor era lângă el, atingându-l pe umăr şi privindu-l fericit. Tatăl nu îl vedea, dar inima lui simțea că acea prezența era îngerul său iubit.
“Mereu am fost lângă tine, doar că ai uitat să îţi asculți inima” îi şopteşte blândul înger."
Sursa: mihaelagligan.wordpress

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Zbor...spre fericire

Imi doresc sa pot sa te sun,
Mesajul l-am gasit doar acum...
Nici nu stiu ce as putea sa spun...

Ma simt ca la un inceput de drum,
Trecutul a plecat...si conteaza ...acum.
Suferinta cea mare a plecat...ca un fum...

Durerea mea cea mai mare,
Este azi doar binecuvantare...
Credinta am ...si cu uimire..
Daruiesc in jur, doar iubire

Speranta este... in inima mea,
Ca mai exista...pentru mine ceva...
Care sa-mi dea de stire...
Ca mai exista... in inimi...iubire

Daruiesc si primesc mereu cu uimire,
Zambete...si-n zbor fericire...
De la suflete greu incercate,
Ce .. le ghidez... spre...culmi mai inalte.

Spre zor, spre lumina si libertate,
Ce-alunga tristeti si doruri desarte...
Spre soare si luna...si cu uimire...
Invatandu-le noul zbor... fericire...                                               aprilie 2016



vineri, 8 aprilie 2016

Tie ti-e frica? Inseamna ca te simti emotionat si pregatit...

Cheamă-ți Fricile și aventurează-te
Astăzi, cea mai mare problemă de pe planetă este FRICA. Este o problemă de mult timp. Dar acum este o problemă uriașă. Devine mai mare pe zi ce trece. Iar motivul pentru care este o problemă, bineînțeles, este că ea afectează TOTUL.

Tot ce gândim, spunem și facem. Toate deciziile și alegerile pe care le facem. Toate reacțiile și răspunsurile noastre.

Orice trăire poate veni doar din două lucruri

Vine din IUBIRE sau vine din FRICĂ.

Iar celor mai mulți oameni, în majoritatea timpului lor, trăirile le vin din FRICĂ.

Deci trebuie să ne privim fricile, și să aflăm ce este FRICA până la urmă ? Despre ce este vorba în FRICĂ ? De ce anume ne este FRICĂ ? Și ce impact are asupra alegerilor, deciziilor și creațiilor, pentru care ne-am făcut responsabili.

Apropo, aceasta este una din primele frici care există, FRICA de a fi responsabil. FRICA de a ne pune într-o poziție de responsabilitate pentru tot ceea ce creăm.

Deci FRICA reprezintă primul aspect al experienței umane, la care trebuie să lucrăm foarte mult ca să o vindecăm sau chiar să o transformăm.

Transformăm FRICA și am transformat LUMEA

Hai sa ne uitam la ce anume ne este FRICĂ.

În primul rând, ne este teamă de viața însăși, și câte se petrec în viață.

video sursa: viata in verde viu
Ne este FRICĂ DE VIAȚĂ, pentru că ne este FRICĂ DE MOARTE ! TOATE spaimele într-un final, sunt FRICA de moarte. Dacă nu îți este FRICĂ de moarte, atunci nici de a trăi nu te temi. Când această FRICĂ dispare, teama de viață dispare și ea … gânduri bune

miercuri, 30 martie 2016

Tu câte cuie ai bate într-o zi?






La supărare, un copil și-a jignit tatăl. Reacția bărbatului este o lecție de viață incredibilă.
A fost odată un băiețel care era foarte rău și, uneori, ajungea chiar să iși jignească și tatăl. Tatăl lui i-a dat o punga de cuie și i-a spus că de fiecare dată când se enervează și isi pierde cumpătul, să bată cu ciocanul un cui in gard.
În prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie in gard.
În următoarele săptamani, in timp ce incerca să iși controleze furia, numarul de cuie bătute zilnic a scăzut considerabil. Și-a dat seama că mai degrabă se liniștește decât sa se ducă la gard pentru a mai bate cuie.
Într-un final, a venit și ziua in care băiatul nu s-a mai enervat deloc. El i-a spus tatălui său despre asta, iar tatăl i-a sugerat să scoată câte un cui pentru fiecare zi in care va fi capabil să iși țină in frâu temperamentul.
Zilele au trecut, iar băiatul a reușit să scoată toate cuiele bătute in gard.
Tatăl și-a luat fiul de mână și l-a dus la gard, apoi i-a zis: “Te-ai descurcat de minune, fiule, insă uită-te la găurile din gard. Gardul nu va mai fi niciodată la fel. Când ești furios și spui lucruri urâte, acestea lasă o cicatrice exact ca și găurile.”
Atunci copilul a înțeles ce putere au avut cuvintele lui. S-a uitat in ochii tatălui său și i-a spus:
“Tati, sper să mă poți ierta pentru toate rănile pe care ți le-am făcut.”
“Bineințeles că te iert.”, i-a spus tatăl.
Poti înfige un cuțit într-un om și apoi să îl scoți. Nu va conta cât de mult timp îți vei cere scuze, rana va rămâne acolo pentru totdeauna. Asigurați-vă că vă controlați temperamentul înainte de a spune ceva ce veți regreta mai târziu.
Această poveste circulă pe internet; autorul este necunoscut.




Sursa material: inspirationpeak.com

miercuri, 4 noiembrie 2015

‪#‎UnOmMaiBun‬, sustine ‪#‎colectiv‬!

Oameni buni si frumosi, care doriti sa-i ajutati cu adevarat pe cei care au pierdut un suflet drag sau care au rude in spital..
E suficient sa stai si sa-i asculti, sa stie ca au pe cineva alaturi. Sa-i imbratisezi si sa-i strangi tare in brate, sa se simta ocrotiti, sa le dai putere cu imbratisarea ta tacuta, care face mai mult decat o mie de cuvinte!
Da, din pacate stiu ce inseamna sa stai pe holurile spitalului, in picioare si sa astepti un semn, o veste buna. Stiu ce inseamna privirea brancarderilor sau asistentelor care ies din salon sau din sala de operatii ,  poate mai speriati ca tine, pentru ca nu stiu ce sa-ti spuna. Stiu cum e sa citesti in privirea lor ca nu mai exista nici o sansa, dar ei incearca si fac tot posibilul sa-l salveze. Stiu cum e sa nu ti se spuna nimic...nimic..Ai da orice, si hainele de pe tine si tot ce ai, doar sa stii ca e  BINE!
Da, stiu ce inseamna sa pierzi un suflet drag!!!! Sa nu stie nimeni niciodata, spuneam mereu...

 Viata insa e scurta. Azi esti, maine nu se stie daca mai vine!
Nu-mi era foame, nu-mi era sete si nici somn. Tot ce imi doream era sa-l vad si sa fac tot ce pot sa-i fie bine. Ma rugam la Dumnezeu, sa-mi imparta zilele la doi si sa putem fi impreuna, sa ne crestem copiii si sa ne bucuram de viata...

". Stau in picioare, cu privirile indreptate catre usile batante, dincolo de care tot ce au ei mai drag si mai frumos pe lume atarna de un fir de speranta. Unii isi framanta neputinciosi mainile, altii, cu capul pleca"

Nu le da sfaturi, nu au nevoie!  Au nevoie de un scaun, o patura sau un loc unde sa se intinda acolo, pe scari. Ei nu vor sa plece de acolo nici o secunda. Chiar si cat merg pana la  baie li se pare mult...

Durerea pierderii e imensa si teoria spune multe, practica insa isi spune cuvantul.

Cineva spunea ca poti sa indrumi pe altcineva doar daca tu insuti ai trait asa ceva.
E suficient sa-i stai alaturi, atat cat poti...nu asteapta mai mult. Priveste-i ochii si vei intelege tot ce gura nu poate rosti. Priveste-i ochii si- i vei da credinta si putere de a rezista la toate incercarile. Iti va fi greu, dar vei invata multe. Oricand poti fi si tu in aceasta situatie. Mai devreme sau mai tarziu, toti ajungem sa cunoastem durerea...altfel decat pana atunci.
Daruieste iubire om frumos!
Asa esti ‪#‎UnOmMaiBun‬!

joi, 3 septembrie 2015

In memoriam ANDREI DANEA!







În martie 2010, am cunoscut un OM minunat- Mihai Danea-un părinte care a luptat pentru viața fiului său Andrei Danea până în ultima clipă. Chiar dacă viața lui era grav amenințată a făcut tot ce a fost posibil pentru el. În 15 octombrie vor fi doi ani de când a plecat în lumea îngerilor înainte de vreme.

Ideea acestui blog „Din suflet pentru suflet”, a fost ca să-l ajut pe Andrei, să meargă din nou. A reușit pentru o scurtă perioadă de timp să stea în picioare și apoi în multvisatul scaun cu rotile.

Ce bucuros a fost când mi-a trimis pozele pe canapea...


Am luptat cu sufletul alături de el, la mai multe operații  și am reușit să-i împlinesc o mare dorință, aceea de a avea un laptop.

Îmi amintesc cu drag acele clipe...care sunt atît de prețioase, încât nu le pot descrie în cuvinte.

Le voi avea mereu în suflet. 

Azi, Andrei a plecat pe nepregătite, fără să apucăm să ne luăm rămas bun. 
A fost un luptător și am învățat foarte multe de la el.

Iată ce scriam în urmă cu cinci ani:
Ce poti sa spui oare in cateva cuvinte? Un eu si atat.Un om care stie ce inseamna bucuria si tristetea, iubirea si durerea, puterea si curajul de a merge mai departe indiferent cat de greu ar fi drumul. Mă veți cunoaște citind... Am să reiau aici povestea care m-a determinat să deschid acest blog "E povestea unui tata- Mihai. Fiul-Andrei este un tanar de 22 de ani care in urma unui accident banal, a ramas paralizat fara prea multe sperante de mai bine. Este un luptator si eu sunt convinsa ca impreuna vom putea gasi o solutie pentru el.
Are nevoie de ajutor si noi il putem ajuta...Pentru asta va cer ajutorul aici si acum.
Cu siguranta sunt multi oameni care au trecut prin asta si vor dori sa ne impartaseasca din experienta lor.
"Va rog din suflet, ajutati-ma sa-l ajut pe ANDREI!”  ” .

        Ieri m-am gandit la el și acum știu...gândurile noastre s-au întâlnit...în acel moment (am aflat azi ca era în sala de operație în acel moment și oricum nu ar fi putut răspunde).
Azi când a sunat telefonul, mă așteptam să-i aud vocea caldă și veselă:
- Ce faceți, doamna Simona? Eu sunt bine, am reușit, să fac ce mi-am propus. Urmează, sa fac încă o operație... Dumneavoastră?

      De azi înainte, apelul lui va veni din Lumea îngerilor. Doar gândul că acum tată și fiu sunt împreună, mă alină. A fost...cuvintele mi se opresc...a suferit atât de mult și nu s-a plâns niciodată. M-a anunțat când tatăl lui a plecat... Era trist, dar a făcut tot ce a putut să-și sprijine frățiorul și mama. Au venit apoi alte încercări, pe care le-a trecut mai curajos decât orice persoană.
           

 Vor rămîne mereu în sufletul meu, alaturi de ceilalți îngeri!

Să ne întoarcem mereu cu gândul la toți cei dragi ,care au plecat prea devreme, să fim fericiți că au făcut parte din viața noastră și ne-au lăsat comori neprețuite în suflet...
Rămâneți mereu în gândul și sufletul meu, sunt veșnic recunoscatoare pentru tot ce mi-ați dăruit! 
Drum bun, în lumină suflete dragi!


joi, 13 august 2015

Suflet gol...

Cu si pentru voi, am scris aceste randuri. Cu siguranta ati simtit si voi la fel macar o data...un gol in suflet. Un gol pe care nu-l poti umple...lasat de sufletul tau drag care a plecat prea devreme in lumea ingerilor...


Nu stii ce sa faci, care lucru e primul pe care trebuie sa-l finalizezi?
Of si copii au chef de joaca, iar tu esti trist/a. Ai vrea un ajutor langa tine. De ce ai plecat? Unde ai plecat? Unde esti? De ce nu-mi mai dai nici un semn? De ce noi? De ce tu? De ce eu?
Prea multe intrebari fara raspuns...
La serviciu gandul imi zboara rebel, vreau sa fiu langa tine. Ce vor colegii astia de la mine. Chiar nu inteleg ca nu mai judec normal? Oare mai sunt normal/a?

Traiesc pentru copii si parinti... mai exist? Corpul meu.. dorinte...tarziu,..
Sufletul meu la fel de pustiu.
Simt un gol ce apasa mereu,
Unde esti tu...sufletul meu?

As vrea sa-ti vad inc-o data privirea,
In ochii tai sa citesc nemurirea
In suflet sa simt doar iubirea,
Pasind amandoi... ar fi fericirea.

Un suflet plapand, devine puternic,
Si totul in jur pare feeric...
Esti tu aici langa mine,
E un vis...te sorb din privire...


Tu, cel/cea care citesti si te recunosti in aceste ganduri...si ai un inger acolo sus... Esti acelasi om normal, poate chiar mai bun, mai intelept decat inainte. Esti un om care merita tot ce e mai bun si mai frumos.
Tot ce ai de inteles este sa accepti ca pierzi ceva drag pentru  un motiv sau nu...probabil odata si odata vei afla. Noi oamenii venim pe pamant cu o misiune, care se incheie mai devreme sau mai tarziu.
A noastra epopee continua si nu e usoara, desi uneori cand te uiti in jur pare mai usoara decat a  altora.

miercuri, 12 august 2015

Un colț de rai


Zile frumoase, petrecute în natură... flori, insecte, aer care îți mângâie plămânii, o oază de liniște și de încântare...un mic colț de rai... inspirație...poveste...cu ce-a fost și nu mai este, cu ce-a fost și ce mai este, cu ce vrei acum ...a țese.

Amintiri...cu dor in suflet...din Tabara Dorului

Sunt clipe când aș vrea să fug,
Și să m-ascund de lume,
Însă eu știu, că nu m-ar ajuta,
Și nu e pentru mine.









Sunt doar o picătură-ntr-un ocean,
Și universu-i mare,
Aș vrea să zbor, și-mi iau elan...
Mă-nalț cu dor în zare...


În vârf de munte sunt acum,
E liniște și pace,
Și mă cuprinde-un dor nebun...
Iar inima, nu-mi tace...


Un fluture aflat în zbor,
Și luminat de-o rază,
Îmi duce dorul pe un nor,
Și viața-mi luminează...

"Cobor, mă-nalț ș-apoi dispar..."
Șoptește soarele din zare,
Cărări în calea mea apar,
"Zăresc un prinț...călare.."

Azuga, 08.08.2015   12.00


luni, 13 aprilie 2015

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat! Sărbători cu pace și lumină în suflet!


O zi luminată și o imagine surprinsă la o plimbare in natură...
13 aprilie, a doua zi de Paște mi-a adus această imagine minunată.
După zile întregi de vreme mohorîtă m-am bucurat ca un copil de natură, într-un loc ferit de zgomotele orașului. Chiar daca nu e totul verde, m-am bucurat să vad cum încet, încet natura renaște. Am vîzut primul bondar in acțiune, inspectând primii boboci deschiși sfioși.
Auzeam un ciripit de păsărele, venind din nucul imens, din fundul grădinii.Încercând să găsesc posesoarea acelui tril minunat am ridicat privirea către cer...si m-am bucurat să zăresc acest nor pufos. inițial m-am gândit ca e doar o inimioară ...
Mi-am lăsat imaginatia liberă sa ghicească forme si am fost  plăcut surprinsă. 
Am văzut  un chip de înger si apoi chipurile a doi îndragostiți....
Privind cu atenție, am ghicit un chip, al unui om mai in vîrstă cu barbă, zâmbindu-mi...

Mi-am adus aminte de copilărie și de bucuria de a savura o porție de vată de zahăr...
Cu cât privesc mai mult acest nor, cu atât văd mai multe... Fie ca acest nor sa aducă un nou inceput, să poarte în el toate dorurile  și dorințele mele...De acolo de sus va veghea astfel încât ele să devină realitate
video




video

miercuri, 25 martie 2015

Cel mai frumos dar

Oare exista fericire mai mare, decat sa stii ca respiri , esti sanatos, intreg si poti sa faci tot ce iti propui?
Teoretic nu avem limite, decat cele care ni le punem singuri.
Au fost ani in care eram fericita si nu stiam asta. 
In fiecare zi exista cel putin un moment si minim un motiv de fericire.
Provocarile vietii ne fac uneori sa uitam asta. Impreuna cu voi imi este mai usor sa-mi amintesc. Va multumesc! 
Cel mai frumos dar este viata! Sunt fericita ca il am in fiecare zi..
Tu pentru ce esti fericit azi?
Chiar si atunci cand crezi ca nu esti fericit,ai o multime de motive sa fii. doar ca nu vrei  sau nu poti sa le vezi.
Cum ar fi sa te bucur ca traiesti, cum ar fi sa iti zambesti tie chiar daca viata e grea? Te-ai intrebat cum ar fi daca maine nu ar exista? Ce ai face atunci?
Cum ar fi sa nu mai vezi niciodata soarele? El rasare mereu insa noi nu vom fi aici vesnic.
Deci, zic sa ne bucuram si sa fim fericiti cu tot ceea ce primim in fiecare zi.
Tot ce pare rau pe moment, de fapt se transforma intr-o binecuvantare pe care uneori nu o intelegem in acel moment.
Cel mai frumos dar este sa iubesti si sa fii iubit!
Cel mai frumos dar e sa faci un alt suflet fericit!
Zambeste! Esti fericit!
sursa foto- internet

miercuri, 11 martie 2015

Drum prin doliu


Drum prin doliu


Dragi cititori,

Spuneam ca ma veti cunoaste citind... Sunt un simplu om care impartaseste din experienta, sufletelor care au pierdut o persoana draga.
Am scris despre evenimentul din 7 martie in alta postare. Aici va invit sa vizionati un mic fragment inregistrat cu ajutorul celor de la TVR CLUJ in timpul desfasurarii evenimentului mai sus mentionat.

Puteti sa vedeti ce se intampla la atelierele organizate in calitate de coordonator voluntar zona Cluj Asociatia "Exista viata dupa doliu"  la Biblioteca Judeteana Octavian-Goga Cluj.
Daca va place ce vedeti si aveti posibilitatea sa ne daruiti macar 1 leu /zi, mai multe familii din Cluj si din tara ar primi mai mult sprijin gratuit din partea noastra.
Multumim TVR Cluj​ pentru implicare la toate evenimentele noastre.
Multumim Biblioteca Judeteana Octavian-Goga Cluj pentru gazduire.

https://www.youtube.com/watch?v=6XCnuT1s9IY&feature=youtu.be&ab_channel=TVRCluj


Daruieste unui prieten cartea "Drum prin doliu" de Anda Mogos, in schimbul unei donatii.

Poti sa faci o donatie aici
http://www.existaviatadupadoliu.ro/vreau-sa-ajut-si-eu-2/sunt-persoana-fizica/

Ne poti darui 2% aici.
http://www.existaviatadupadoliu.ro/wp-content/uploads/2015/01/cerere_230_2014-precompletat.pdf

Ultima postare!

Cu dedicatie, pentru cei indragostiti de un inger!

M-am intrebat mereu, de ce oamenii pleaca prea devreme, iar unii care poate fac rau familiei si apropiatilor, raman. A fost o intrebare care m-a macinat mereu.
Imi spuneam mereu: "Dumnezeu are nevoie de oamenii buni" E greu de inteles la momentul "zero". Apoi perioada de doliu isi urmeaza cursul, incet si sigur. Trairile sunt multe, intense si dureroase pentru cei ramasi. Mi-ar placea sa stiu cum sunt pentru cei care pleaca. Oare ei cum trec peste momentul despartirii.
Da, imi place sa cred, ca stim cand se apropie clipa plecarii. Oarecum ne pregatim pentru ea. Am realizat dupa plecarea sotului meu, anumite cuvinte, fraze care se legau.
Am vazut o ultima postare a unui suflet plecat, care mi-a intarit convingerea inca o data...
"Cand voi ajunge la captul drumului pe care am pornit
De cealalta parte a cerului
Primul lucru ce-l voi face
Va fi sa-mi deschid aripile si sa zbor (...)
Da, cand voi ajunge la capat de drum
Voi plange doar de bucurie"
Imi place sa cred ca la momentul plecarii oamenii au posibilitatea sa aleaga si aleg ce e mai bine pentru noi cei ramasi, chiar daca noi simtim altfel. de ce simtim altfel? Poate pentru ca refuzam sa credem ca ne-au parasit, pentru ca suntem suparati ca au plecat si ii vrem inapoi pentru noi.
Poate pentru unii dintre voi, e inca greu de inteles...Timpul ne da mereu raspunsuri. Deci rabdare,..asculta, priveste si taci
"A-XI-A PORUNCĂ...
Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti,
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!
Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi un lacăt la gură
Şi-imploră doar sfintele moaşte
Când simţi că păcatul te paşte!
Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge
Când simţi că duşmanul te-nvinge !
Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care tu eşti
Aceeaşi piatră de moară
Când braţele-ncep să te doară!...
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!..."
(Ion MInulescu)

luni, 9 martie 2015

Rabdarea incepe atunci cand nu mai ai rabdare


Rabdarea incepe atunci cand nu mai ai rabdare


Multi dintre voi imi spun ca nu mai au rabdare.
Cunosc acest sentiment, foarte bine. In urma cu cativa ani am aflat un raspuns de la un suflet minunat, care m-a pus pe ganduri spunandu-mi: "Rabdarea incepe atunci cand nu mai ai rabdare".
De ce nu mai avem rabdare?
Poate suntem nerabdatori atunci cand iubim, poate suntem copii curiosi si dorim sa stim mai repede ce se intampla...sau poate avem sufletul plin de durere si suntem cumva dornici sa treaca, satui de durere. Durerea trece ?
Trece oare vreodata? Aud zilnic asta. Poate ca nu se vindeca niciodata, pentru ca sapa prea adanc in suflet. Cu toate acestea reusim sa o uitam sau o inchidem intr-un loc al inimii sperand ca nu va eavada niciodata. Uneori evadeaza, se revolta si te copleseste daca ii dai voie, adica daca te lupti cu ea. In momentul in care faci pace cu ea se calmeaza si intra singura in iatacul ei.
Doar zambetul poate alunga durerea. Zambetul chiar si fortat aduce o revolutie in organism, e ca o rabdunica care aduce primavara. Veti spune ca o randunica nu aduce primavara. e adevarat, dar e un inceput pentru orice lucru. Daruieste un zambet din iubire si cu iubire si vei primi inapoi inzecit.
Un zambet este gratis, dar valoreaza foarte mult pentru suflet.

Iata un filmulet despre rabdare



duminică, 8 martie 2015

La multi ani!


La multi ani de "8 Martie in familiile monoparentale"!




Am sarbatorit Ziua Femeii- sambata 7 martie la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"  impreuna cu oameni dragi sufletului meu, in calitate de coordonator voluntar Cluj al Asociatiei "Exista viata dupa doliu"

Multumesc tuturor care mi-au oferit sprijinul pentru organizarea acestor clipe minunate.
Impartasesc cu voi clipe din bucuria si frumusetea momentului prin cateva cuvinte si poze.

Flori, bucurie, cadouri si multa iubire! ♥


Intr-o atmosfera de sarbatoare m-am bucurat sa reintalnesc oameni dragi si sa cunosc persoane noi.
Ce ne-a legat? Bucuria de a ne sarbatori, de a aduce un omagiu pentru  o mama, o sotie, un sot, intr-un cuvant o persoana draga sufletului nostru.

Am realizat mici cadouri, sub indrumarea atenta a prietenei noastre Nuti Roman, care cu multa daruire ne-a dezvaluit taine ascunse ale tehnicii "decoupage".


 Am servit un ceai, o prajitura, o multime de dulciuri daruite cu drag din drag.

Ne-am promis ca vom reveni, cu un atelier care sa ne ofere timp sa realizam mai multe impreuna.

Multumesc Nuti RomanIulia Angel Baies Cristina si tuturor celor care au fost prezenti!


Afla mai multe despre asociatie aici  http://www.existaviatadupadoliu.ro/despre-noi/




joi, 5 martie 2015

Totul vine din interior!

Totul vine din interior!

Cand drumul din fata ta pare fara sfarsit sau esti la o intersectie si ai de ales in ce parte sa mergi...Ai nevoie de solutii, poate de o schimbare... as spune ai nevoie DE TINE!

"Dacă vrem să schimbăm ceva este necesar să facem schimbări în interior,nu în exterior! Ideea este să ne asumăm responsabilitatea totală,pentru că nu putem da vina pe nimeni din afara noastră! Totul vine din noi!"

O zi cu soare in suflet! 

luni, 2 martie 2015

Aprinde lumina in sufletele oamenilor


Vă scriu aceste cuvinte cu multă emoție. Mai jos, veti găsi un mesaj primit de la un suflet drag, care a avut incredere in mine si in misiunea mea.

Misiunea mea, de a "aprinde lumina in sufletele oamenilor, de a aduce un zâmbet pe fața lor", s-a născut din nevoia de a mă ajuta pe mine probabil și s-a transformat într-o binecuvântare. Am învățat să dăruiesc cu iubire, fără să aștept nimic în schimb. Fără așteptări nu ai cum să fii dezamăgit. Mi-am dorit și îmi doresc, să alin durerea și să ofer un umăr prietenesc acolo unde este nevoie.

Dăruiesc cu iubire și primesc înapoi înzecit. Da, este un sentiment extraordinar, să simți că dăruind o vorbă bună, un gest, un gând acel om te răsplăteste cu un zâmbet prețios.
Mi-am dorit mereu sa fac asta, deoarece stiu cat e de greu după o mare incercare, sa inveți să zâmbești din nou, știu cât e de greu să te regasești și să pășești INAINTE!

"Exista oameni care te ajuta sa te schimbi, din oricine, in cineva… Exista oameni a caror privire vede doar cine esti, cu adevarat si pe de-a-ntregul…Exista oameni care, atunci cand iubesc, o fac desprinzandu-se cu totul de lume… Cu conditia ca in cealalta dimensiune sa fie doar…iubirea insasi…Exista oameni cu care realizezi o legatura extrasenzoriala, prin care ti se scurg in vene niste emotii atat de puternice, incat intri in panica… Te linistesti abia cand incepi sa le daruiesti la randu-ti, mai departe..Exista oameni care pot privi in gol la nesfarsit. Inauntrul lor insa, se intampla…viata, cu toate ale ei…Exista oameni care te invata drumul inapoi spre tine… Am cunoscut un astfel de om.. Multumesc,Simona! "
Mulțumesc suflet frumos!
Dacă ai nevoie și tu de un umăr, de o vorbă bună contactează-mă printr-un mesaj pe Facebook sau direct pe email de pe Blog

Aici gasesti fragmente din activitatea mea de voluntar - http://old.existaviatadupadoliu.ro/2013/09/simona-noastra-prietena-celor-indragostiti-de-un-inger/

duminică, 1 martie 2015

De 1 Martie, Martisor,



De 1 Martie, Martisor,
Am sa va cant de dor,
Am sa va cant de alean,
Sa va ia dorul din prag.
Cerul sa va ocrotesca,
Flori in suflet sa va creasca.

Martisorul meu cu drag,
Sa va gaseasca in prag,
Plini cu multa bucurie,
Si in glastra voiosie.
Cea a ghiocelului in floare,
Primavara cand rasare.

Sa aveti belsug in casa,
Sanatate cat mai deasa.
Ganduri bune tot mereu,
Asta va doresc...eu.
Zambet , chef si voie buna,
In a anilor cununa.

Sa iubiti cu drag zic eu,
Caci viata nu-i mereu.
E darul cel mai de pret,
Azi o ai, maine...regreti.
Ca n-ai spus iubesc la timp,
Si iubirea...a pierit,
Sau ai spus insa ai vrea,
S-o mai spui de ai putea.

Spune-o pana ai la cine.
Azi e AZI si maine-i MAINE,
Pentru cel ce-o mai ajunge...
Te iubesc, acum...nu plange.
Mai presus de orice gand,
Doar citeste acest RAND.

Martisor m-a inspirat, sa va spun un gand curat...



marți, 24 februarie 2015

Chiar daca...TE IUBESC!


Chiar daca e Dragobetele si sufletul te doare, gandeste-te ca el e plin de iubire si lumina, care abia asteapta sa se revarse.
Chiar daca sufletul tau plange, gandeste-te ca cineva acolo sus te iubeste neconditionat si vrea sa fii fericit/a.
Chiar daca nu ti-a spus nimeni "Te iubesc!" azi, tu stii ca cineva te va iubi mereu peste timp.
IUBESTE-TE PE TINE SUFLET FRUMOS! De Dragobete iubeste-te pe tine, omule!
Chiar daca...cate as mai putea scrie oare si oricum mi se va parea ca am scris prea putin.
Chiar daca lacrimile iti curg pe fata, alunga-le cu un zambet, maine va fi din nou soare si pe strada ta.
Chiar daca ti-ai deschis sufletul si cineva te-a ranit, continua sa mergi, exista doar INAINTE!
Chiar daca esti singur/a acum  esti cu tine.
Chiar daca crezi ca esti o jumatate de om , tu de fapt faci cat doi oameni, esti doi in unul.
Chiar daca te simti vulnerabil/a, toti iti spun ca te admira.
Chiar daca urasti cuvantul "Puternic/a" tu stii in adancul tau ca asa esti.
Chiar daca te temi de moarte, tu stii ca ai facut pace cu ea si nu te mai temi.
Chiar daca pare ca ai pierdut totul intr-o clipa, cel mai important este sa nu te pierzi pe tine.
Chiar daca acum plangi, peste cateva minute vei zambi din nou.
Chiar daca totul pare o eternitate, viata e foarte scurta si tu stii ca maine poate sa nu mai existe.
Chiar daca cineva iti spune "te iubesc" si nu iti este alaturi ...tu sa crezi IN TINE!

 #dinsufletpentrusuflet

 #dragobete



 #iubire


Persoane interesate

Andrei

inca un vis implinit