luni, 27 decembrie 2010

Un licar de speranta-27.12.10

Sarbatori fericite tuturor!

Pentru Andrei un An Nou mai bun cu mai multe realizari decat in acest an!
Pentru toti cei dragi lui, multa sanatate ca-i mai buna decat toate!

Tuturor celor care ne sunt alaturi- Implinirea tuturor dorintelor!

La multi ani!

duminică, 5 decembrie 2010

Un licar de speranta-05.12.10

Andrei a ajuns cu bine inapoi acasa. A facut progrese...si asta e foarte important. ma bucur foarte mult pentru el. Asteptam acum programarea pentru Cluj-N.

Mos Niculae sa-i aduca si sa va aduca sanatate si numai bucurii alaturi de cei dragi!
Sarbatori fericite si sa nu uitam sa fim mai buni in fiecare zi cu cei de langa noi!

joi, 4 noiembrie 2010

Un licar de speranta-04.11.10

Cata bucurie e in vocea unui om, la telefon... nu va puteti imagina... Am simtit azi un tata fericit, cu un licar de speranta in suflet. De pe un pat de spital, uitand de durerea si suferinta lui, punand speranta de vindecare a fiului sau inainte de orice altceva, m-a sunat... sa-mi spuna ca a reusit sa obtina ceva pentru Andrei.
Mi-aduc aminte de disperarea domnului Mihai din primavara cand cu speranta si cu teama mi-a vorbit despre Andrei pentru prima data. E foarte greu sa razbati intr-o lume de azi, cu o cruce grea de dus si pentru un om sanatos. Pentru acest om familia este totul, dorinta si speranta de mai bine ii da putere sa mearga in fiecare zi mai departe alaturi de familia lui. Tot a doua zi merge la dializa de la Vatra Dornei la Suceava.Si asta de foarte multi ani. E o naveta grea si pentru un om perfect sanatos...Cineva s-a luptat pentru deschiderea unei Clinici de dializa in Vatra Dornei insa interesele personale ale "unora" au fost mai presus de dorintele celor aflati in suferinta. Chiar si asa Dl. Mihai gaseste mereu energie pentru cei dragi.
Am vorbit azi si cu mama lui Andrei si apoi cu el. Este foarte fericit ca de azi este internat pentru recuperare pentru o luna de zile. Exista inca oameni cu SUFLET MARE in tara asta mica si furata de toti din toate partile! Sunt oameni de bine la care le multumesc din suflet!
Andrei va fi programat si pentru operatie in curand, Sa speram ca reusim in decembrie.
Doamna Milioara imi spunea azi ca l-a intrebat pe dl. doctor daca Andrei are sanse sa se recupereze. Acesta i-a raspuns exact cum ma asteptam:"Credeti ca daca nu avea sanse il mai aduceam aici?".
Imi sunt dragi si le doresc din suflet sa aiba parte de sanatate si de implinirea tuturor dorintelor!
Oricat le-ar fi de greu nu vor renunta, stiu asta!
D-na Milioara imi spunea ca ajutorul pentru Andrei intarzie, dar are promisiuni ca pana in decemvrie sa-l primeasca pe cel din iulie... Oameni buni care luati banii de la acesti oameni nu va este frica de Dumnezeu? Daca sunteti mari si tari uitati ca si voi ati putea sa fiti in locul celor aflati in nevoie?
"Nu exista suis fara coboras"asa se spune si sa va fereasca Dumnezeu de asa ceva!
Un simplu gest un simplu cuvant ar putea ajuta pe cei care au nevoie, insa cei care pot sunt prea ocupati sa adune pentru ei. Uita un lucru...tot ce aduna se duce la fel de repede... si in lumea de dincolo nu pot lua nimic...
Mi-e mila de cei care nu-si dau seama de acest lucru.
Cineva spunea mereu " Ajutati-va pe voi ajutandu-i pe altii nu calcand peste cadavrul lor"
Oricum Andrei va reusi sa-si revina si fara ajutorul lor. Daca au nevoie de banii lui...asta e...doar sa-i foloseasca sanatosi!!!

Important e ca Andrei e pe drumul cel bun!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Un licar de speranta-23.10.10

E atat de multe tristete in jur...doar oameni cu probleme,,, prea ocupati sa se ocupe de sufletul lor...
Uneori  stau si ma gandesc cum pot sa treaca uniii nepasatori fara sa le pese de cei din jur... Cei care au ganduri si griji au o scuza, dar culmea ei sunt cei care nu exita sa ajute. In schimb cei care ar putea si se plimba in limuzine luate pe bani nemunciti nu realizeaza nevoia altora...le pasa doar de ei...
Puteti sa ma contraziceti?
Da, chiar puteti...ajutandu-l pe ANDREI!

 Va multumesc!

luni, 20 septembrie 2010

Un licar de speranta-20.09.10

Revin dupa o lunga pauza...cu vesti...
Andrei este mereu in mintea si in inima mea...
Am vorbit cu el in urma cu cateva zile. mi-a spus ca urmeaza sa faca un nou control la Cluj-N si apoi are ceva sperante de recuperare la Sibiu. La Beclean se pare ca nu se poate.

Andrei ma uimeste de fiecare data cu vointa lui. Poate daca l-ati auzi vorbind ati incerca sa-l ajutati.
Dorinta lui cea mai mare este de a deveni- asistent medical.
Incearca din rasputeri sa faca asta si ii doresc din suflet sa reuseasca.

In ultima vreme sunt mai multe de facut ...toata lumea spune acest lucru. Uneori pare ciudat...in secolul vitezei sa nu ai timp de tot ceea ce ai vrea sa faci.
Uneori ma gandesc de ce nu am reusit sa-l ajut mai mult... pentru ca nu am suficient timp...sau cine stie...n-am gasit inca ajutorul potrivit...

sâmbătă, 17 iulie 2010

Un licar de speranta-17.07.10

 Se pare ca reusesc tot mai rar sa va scriu noutati despre Andrei. Criza economica este resimtita si de el si parintii lui. Cred cu adevarat si sper din tot sufletul ca o sa-l putem ajuta!!!!
" Numarul de cont deschis la BCR Vatra Dornei pe numele mamei DANEA MILIOARA cu IBAN RO34RNCB0243052629380002.
Are nevoie de acel carucior  si de tratamentul in clinica specializata, ca de apa...
Va rog din suflet ajutati-ma sa-l ajut pe ANDREI! 

marți, 6 iulie 2010

Un licar de speranta-06.07.10

Nu am vesti noi pentru voi. Sunt multe persoane interesate, insa rezultatele se lasa inca asteptate.
Eu am insa credinta ca vom reusi sa facem ceva pentru Andrei ...

Contul este trecut in dreapta paginii la descriere.

Va multumim pentru ajutor!

joi, 1 iulie 2010

Un licar de speranta-01.07.10

LA MULTI ANI, ANDREI!

Multa sanatate, credinta si putere!

Putem sa-i facem o surpriza de ziua lui? Era frumos sa fi reusit sa facem asta deja... Dar e OK oricand. Important este sa reusim asta!

numarul de cont deschis la BCR Vatra Dornei pe numele mamei DANEA MILIOARA cu IBAN
RO34RNCB0243052629380002.
Va rog din suflet ajutati-ma sa-l ajut pe ANDREI!

marți, 22 iunie 2010

Romania de azi!!!!!!!!!!!!.

Drumul European Cluj-Napoca- Dej inundat de o ploaie torentiala la km 17 intre Apahida si Nokia. Apa a fost aproximativ de 1 m. Comentariile sunt de prisos...

http://www.youtube.com/watch?v=QLPtEiAtFUE

duminică, 13 iunie 2010

Un licar de speranta-13.06.10

Am vesti pentru voi. Am vorbit cu cei din Vatra-Dornei si vestile nu sunt cele mai grozave, insa sper sa reusim sa le inbunatatim noi.
Andrei nu mai primeste ajutorul pentru insotitor de doua luni. A doua veste ar fi ca nu poate sa mearga la tratament pentru ca tratamentul pe o luna este in jur de 2500RON pe luna si familia nu are posibilitatea sa-l sustina din punct de vedere financiar.
Din acest motiv am reusit sa-i conving sa-mi dea un numar de cont pentru a putea sa adunam un mic ajutor pentru acoperirea tratamentului lui care e necesar pe o durata de 6 luni minim.
Va scriu numarul de cont deschis la BCR Vatra Dornei pe numele mamei DANEA MILIOARA cu IBAN
RO34RNCB0243052629380002.
Va rog din suflet ajutati-ma sa-l ajut pe ANDREI!

marți, 1 iunie 2010

Un licar de speranta-01.06.10

La multi ani de 1 IUNIE!

Si o veste. Am intrebat la Cluj unde ar trebui sa mearga Andrei pentru coloana. Mi s-a spus sa iau legatura cu ceva firma- Ortoprofil din Cluj-N si sa vad daca nu exista si la ei in zona asa ceva ca dupa operatie sa poate sa-i puna orteze pentru corectarea pozitiei.

M-ati ajuta daca ati putea?

sâmbătă, 29 mai 2010

Un licar de speranta-29.05.10

Am vorbit zilele trecute cu Andrei si incerc sa va dau vesti noi.
Nu am foarte multe.Andrei are deja o luna de cand a inceput tratamentul de la Cluj.
Inca n-am reusit sa rezolvam multe...doar discutii. Oricum sper sa fie constructive.
Important e ca se simte bine. A avut un mic incident cu o unghie de la picior. Nu ma bucur ca s-a intamplat, insa cel mai important lucru este ca a simtit durerea...ceea ce e foarte important.
Am vorbit cu mama lui sa-mi dea un numar de cont ca sa putem aduna sponsorizari pentru Andrei.
I-au dat lacrimile cand i-am spus, insa sper sa inteleaga ca e mai important ca sa facem ce putem pentru Andrei.
In fiecare zi inaintam incet si sigur... :)

joi, 13 mai 2010

Un licar de speranta-13,05,10

Nu v-am scris vesti de la Andrei pentru ca  eram prea  surprinsa de cele aflate.
 Andrei nu va ma avea indemnizatia pentru handicap. Cum e posibil sa iei ... n-am cuvinte...
Se vor descurca dar nu vreau sa ma gandesc cum. Andrei a fost racit cateva zile si este tratat acasa de mama.
Sunt multe de spus...insa ...
Sper sa reusesc sa-si indeplineasca visul.
Poate ar  putea sa gaseasca persoane care sunt in aceeasi situatie cu el si sa schimbe pareri pe mess. Voi ce parere aveti?

duminică, 9 mai 2010

Am citit  pe blogul lui Oreste niste vorbe care mi-au mers la suflet:
Motto: "Unii cred despre miracole ca sunt efecte sau evenimente iesite in afara legii sau chiar fara lege, cand de fapt acestea nu sunt altceva decat legile subtile care opereaza in cosmosul interior al constiintei"- Paramahansa Yogananda
Din  oua ...au rasarit...
Minuni... de pui...cu puf galbui....
Perechea mea e mai fricoasa
Si nu o s-o vedeti la fatza
Dar am sa va arat macar
Ce-avem in cuibul nostru drag...

Am sa va spun povestea mea...
Eu sunt o mica turturea...
La voi in geam am poposit
Si-o casa mica-am construit...
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.
Langston Hughes

sâmbătă, 8 mai 2010

Un licar de speranta -08.05.10

Uneori nu reusesti sa faci tot ce iti propui intr-un anumit ritm...recuperam incet si sigur.
Asteptam un raspun la mai multe intrebari inainte de a va scrie un nou episod.
Nu am inca un raspuns la unele intrebari.
Fiecare zi este pentru Andrei o noua zi langa calculator pentru a descoperi din tainele dezvaluite de acesta.
Web-ul l-a ajutat sa vorbeasca cu prieteni, rude care l-au indrumat. Am constatat ca poate sa-l ghideze pe Vladut cand acesta e in dilema, ceea ce m-a bucurat nespus. Cu un lucru atat de mic am adus bucurie in viata lor...
Sper ca in curand, cu ajutorul vostru sa pot mai mult.
Am sa-i rog sa se gandeasca si sa deschida un cont unde sa putem aduna o suma pentru Andrei. Va avea nevoie pentru operatie, drum , spitalizare, recuperare si multe altele.

sâmbătă, 1 mai 2010

Citatul zilei
Dupa felul in care cineva actioneaza si se comporta, asa va deveni. Cel ce cauta binele, devine bun. Cel ce cauta raul, va deveni rau. Devii virtuos prin actiuni virtuoase si rau prin actiuni negative.
Upanishads

miercuri, 28 aprilie 2010

Andrei inainte... si Andrei azi 28.04.2010

Un licar de speranta -28.04.10

O raza de soare a aparut pe obrazul lui Andrei. A fost la Cluj-N si ... nici nu stiu cum sa va scriu. Nu0mi ajung cuvintele. DA, ANDREI are o noua sansa!!! Medicul a zis ca se poate recupera. Are nevoie de o operatie pentru indepartarea depunerilor de calciu aparute datorita imposibilitatii de miscare. Asta pentru inceput. A primit un tratament si are nevoie de multa gimnastica de recuperare.
Am in sfarsit poze cu Andrei.
Se poate vedea bucuria din ochii lui in drum spre casa. Alaturi este cea mai puternica femeie- MAMA lui Andrei.
Sa le dea Dumnezeu sanatate si putere sa-si indeplineasca visul...

Un licar de speranta

HRISTOS a INVIAT! Nu am scris de ceva vreme pentru voi. Am vorbit cu Andrei si este bine. El nu spune niciodata altfel. Este un tanar extraordinar si foarte increzator. Optimism si voie buna poti sa gasesti la el oricand. E la Beclean intr-un centru medicalde tratament. Face gimnastica de recuperare si imi spunea ca s-a obisnuit departe de casa si se bucura de fiecare realizare. Cati dintre noi am reusi sa facem ce face el, oare? Noi nu am reusit sa-i implinim un vis- de a avea un laptop. Cu siguranta va fi o minune... Visul ramane si se va implini. Cu siguranta exista undeva un laptop pentru Andrei si il vom gasi!!!

luni, 26 aprilie 2010

FAC CE-MI SPUNE INIMA!” spune Horia Brenciu.
Ne deschidem uneori sufletul si inima fara sa ne gandim ca am putea suferi.
Asa cum un tata si-a spus durerea, fiecare o spunem cuiva...
Cineva imi spunea in urma cu ceva timp ca va merge sa se relaxeze la Simbata de Jos. Horia povesteste pe blogul lui "Tata si mama s-au casatorit in Simbata de Jos."
E povestea unui copil despre relatia cu tatal lui... Frumoasa poveste si fericita.
"I love you" inseamna mult pentru ei la fel cum inseamna si pentru Andrei si tatal lui- Mihai,insa in o cu totul alta...atmosfera.

Un licar de speranta -26.04.10

Ultma veste despre Andrei.
Miercuri va merge la Cluj-N. S-a rezolvat transportul care era pe moment o problema.
Incet, incet lucrurile se misca...
Asta e cel mai important!!!!!!
Bucurati-va de orice clipa in natura. Gandindu-ma ce placut este sa te plimbi si sa vezi cum natura se trezeste la viata. Sa simti cum toate incep o noua viata. Ma gandesc la Andrei... care cu siguranta ar vrea. Cat de greu poate sa fie, sa ai doar amintirea unor astfel de clipe.
De ce cand vrei sa faci un lucru bun, sa ajuti pe cineva...celor din jur li se pare ciudat.
In ziua de azi toata lumea este interesata de castiguri materiale. Sufletul conteaza mai putin pentru unii.
De ce oare?

joi, 22 aprilie 2010

Un licar de speranta -22.04.10

Numar zilele pana cand Andrei va ajunge la Cluj.

In fiecare zi se intampla ceva...bun sau rau... Indiferent daca ne convine sau nu ceea ce se intampla, mergem mai departe...ne continuam periplul printr-o lume... nici nu stiu cum sa o definesc...mai buna sau mai rea... Azi spunea cineva intr-o discutie,- oamenii au devenit mai rai...De ce oare? Eu as spune doar mai individualisti. Vreau sa cred, ca in fiecare om exista un dram de bunatate si intelegere pentru cei din jur.

In fiecare zi ma intalnesc pe strada, cu oameni care imi cer bani pentru diverse...nevoi. De multe ori nu arata ca si cum ar avea nevoie. Am invatat un lucru. Nu sunt nici mai bogata nici mai saraca daca dau "1 leu" si daca banii nu sunt folositi in adevaratul scop pentru care sunt ceruti, e pacatul lor.
Durerea mea cea mai mare este ca tineri ca Andrei au mai multa nevoie de acel "leu", insa nu-l vor putea cere niciodata pe strada. Nici cei din jurul lor.

E ca si in iubire- Nimeni nu merita lacrimile tale... Cei care le merita nu te vor face niciodata sa plangi...

miercuri, 21 aprilie 2010

Un licar de speranta -21.04.10

Azi am reusit sa fac primul pas pentru Andrei. Am vorbit cu un medic neurolog de la o Clinica din Cluj-Napoca pentru o evaluare a starii lui actuale. Am comunicat acest lucru parintilor lui. S-au bucurat foarte mult si am simtit in vocea de la capatul firului- lacrimile care curgeau la auzul vestii.
Vor avea de facut un drum lung dintr-o localitate a judetului Suceava pana la Cluj-N, insa stiu sigur ca ar merge cu el pana la capatul lumii daca ar fi nevoie.
Este doar un mic pas care sper sa ne indrume spre urmatorul...
Vom reusi ... cu ajutorul vostru si cu cel ...de sus...

marți, 20 aprilie 2010

Citesc pe diferite bloguri trairi si emotii. Fiecare le avem, insa ni le exteriorizam diferit. Uneori avem reactii care chiar si noua ni se par ciudate. Pentru IVO am scris azi " Am invatat ca toate se rezolva intr-un fel sau altul cu "rabdare". Suntem un amalgam de trairi si emotii pe care doar noi le putem infrana sau le putem descatusa.
Dincolo de ce se vede este mereu un suflet sensibil la tot si la toate..."
Sunt multe feluri de trairi, insa reactia fiecaruia este unica...
In sufletul fiecarui om exista atat sensibilitate cat si duritate...
Imi place sa cred in dorinta fiecaruia de a face ceva bun si frumos, de a ajuta pe cel din jur la nevoie. E atat de simplu uneori incat nu ne dam seama. Un simplu gest, un cuvant poate schimba viata cuiva...
Ajutati-ma sa-i dau o sansa lui Andrei!
Am primit azi un articol interesant care priveste altfel relatiile interumane. M-am gandit sa incerc sa va povestesc si voua despre el.
Este vorba despre TERAPIA IERTARII si despre dr. LEN, un psiholog Hawaian- Dr. Len. El atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.
Metoda este extraordinar de simpla si are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru "rational" si "slimline" .
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele Iui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostril. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam.atunci vorbele Iui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
• Daca ne imbolnavim. este bine de stint ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. "Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len. "Te pot omori. asta-i tot."
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.
Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? "Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti - si nimeni altcineva - esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.
Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta - starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal - viata noastra se poate schimba radical.
"Nu va faceti probleme". "Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Problemele pacientilor sai erau "creatia" sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au generat. Exagerare dusa la extrem. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta.
Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate.(...) Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema.
Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? "Nu va faceti probleme", spune dr. Len. "O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca." Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele".
Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor - care este comuna cu cea a tuturor religiilor - Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi.
Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? "Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog. iarta-ma", a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot".
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte - temnicerul insusi.
Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, "destepte", intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta - starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal - viata fac sa ma intrese poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de atrai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.
Un medic din SUA,spunea ca cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte sunt:
IARTA-MA; TE IERT; MULTUMESC; TE IUBESC
Medicul considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata...
Aceste cuvinte ne pot face mai buni si mai fericiti...Nu-i asa?
Fiecare persoana cu cont pe internet este vulnerabila in fata hotilor de parole. Cititi si voi. Este un articol interesant mai ales pentru cei care nu au suficienta experienta in utilizarea calculatorului si a internetului

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Un licar de speranta 17.04.2010

Un licar de speranta pentru Andrei

Mi-a trimis adresa unde crede el ca va gasi o solutie- in Germania la fel ca si Codi

Acum cand va scriu mi-am adus aminte de "Tara lui Andrei". Poate ca numele lui ma va ajuta sa gasesc sprijin si la ei.

Va rog din suflet, ajutati-ma sa-l ajut pe ANDREI

Multumesc!
Am descoperit multe chestii foarte interesante la vero. Mereu mi-a placut sa scriu cuvinte in momentele de inspiratie. Am uneori momente in care cuvintele curg...
Un gand mai vechi este sa scriu si sa public, insa nu stiu daca le-ar citi cineva...
Poate in timp ideile se vor aseza si vor incepe sa prinda contur.
Mai am inca de invatat in acest domeniu.
Uneori intru intr-un club si scriu versuri dupa o tema data... si imi face o deosebita placere.
Poate ma ajuta cineva sa-mi spuna cum iti poti proteja...versurile...gandurile asternute spre a fi citite...

joi, 15 aprilie 2010

miercuri, 14 aprilie 2010

Tot mai des aud ca mi se spune sa nu pun suflet in ceea ce fac .

Mereu am pus suflet in tot ceea ce am facut si nu-mi pare rau. Oare cum o fi mai bine?

Nu conteaza atat de mult ceea ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci. (Maica Teresa)

marți, 13 aprilie 2010

Am primit o poveste in imagini foarte interesanta prim mesajul care il transmite...
patru lumanari care reprezentau- Pacea, Credinta si Iubirea care ardeau insa stiau ca se vor stinge in curand.
La putina vreme dupa ce s-au stins, in incaperea respectiva a intrat un copil care le-a privit mirat si vazand ca nu ard, a intrebat: "Voi de ce nu ardeti?"
Atunci cea de-a patra lumanare a spus: "Nu-ti fie teama atata timp cat eu-SPERANTA- sunt aprinsa, cu ajutorul tau le vom aprinde iar si pe celelalte!"

duminică, 11 aprilie 2010

Un licar de speranta 11.04.2010

Am inceput sa scriu acest mesaj pentru ca vreau sa ajut cu adevarat pe cineva.
Viata noastra este uneori plina de suferinta si nu avem voie sa uitam ca putem sa facem altora viata mai usoara-de multe ori doar cu un zambet sau cu un cuvant.
Am cunoscut un om deosebit care are multe probleme de sanatate, insa el nu le simte pe acestea. De ce oare? Pentru ca este parinte si suferinta copilului sau e mai presus de a lui.
Cand mi-a povestit am simtit durerea nespusa din sufletul lui. E un suflet care plange de durere. Ati vazut si voi cu siguranta asta in ochii cuiva- lacrimi care sunt pe cale sa curga- lacrimi de durere si de speranta... Da speranta ca intr-o zi omul din fata ta te va ajuta sa treci peste problema care te macina.
E povestea unui tata- Mihai. Fiul-Andrei este un tanar de 20 de ani care in urma unui accident a ramas paralizat fara prea multe sperante de mai bine. Este un luptator si eu sunt convinsa ca impreuna vom putea gasi o solutie pentru el.
Are nevoie de ajutor si noi il putem ajuta.
Nu stiu in acest moment cum il putem ajuta...Pentru asta va cer ajutorul aici si acum.
Cu siguranta sunt multi oameni care au trecut prin asta si vor dori sa ne impartaseasca din experienta lor.

BUN GASIT!

In viata unui om se intampla multe.
Mi-am dorit de mult sa scriu pentru oameni si cred ca acesta este primul pas pe care trebuie sa-l fac pentru a-mi indeplini aceasta dorinta,

Persoane interesate